Eminescu

Fülszöveg

Colectia „Critica"
Románul, s-a spus cu míndríe dreptate, este náscut poet. Astfel s-a defínit fírea lui ursitâ de Fire. Dar, din fericire, cu Eminescu poezia româ-neascâ, culta sau populará, nu s-a redus la „foaie verde, frunza verde" -a^a cum ironiza amicul savant francez, Mario Roques (ce ne cuno^tea §i limba çi cusurul) -, ci a devenit un veritabil Diseurs metafízic al esteticei nationale revelînd Starea d'întîi -stare pe loe, absolut imperturbabil -, al Enigmei realitatii române^ti (deja descris ca un miracol al Istoriei). Prin Eminescu starile de dor çi de urît, aur rasfirat în aer çi argint plutitor pe ape nocturne, s-au dovedit a fi înrâdâcinate în starea metafízica a inspiratiei nu în melancolia sufletului. §i tot Eminescu, în numai 13 ani de creatie poeticâ, a dezvoltat dialéctica hotarului ontologie specific románese (unie în literatura mondialâ) ce desparte, cu plata teribilâ a mortii, ontologia Firei de ontologia Lumii. Astfel s-a înfâptuit Cîntecul stravechi al... Tovább

Fülszöveg

Colectia „Critica"
Románul, s-a spus cu míndríe dreptate, este náscut poet. Astfel s-a defínit fírea lui ursitâ de Fire. Dar, din fericire, cu Eminescu poezia româ-neascâ, culta sau populará, nu s-a redus la „foaie verde, frunza verde" -a^a cum ironiza amicul savant francez, Mario Roques (ce ne cuno^tea §i limba çi cusurul) -, ci a devenit un veritabil Diseurs metafízic al esteticei nationale revelînd Starea d'întîi -stare pe loe, absolut imperturbabil -, al Enigmei realitatii române^ti (deja descris ca un miracol al Istoriei). Prin Eminescu starile de dor çi de urît, aur rasfirat în aer çi argint plutitor pe ape nocturne, s-au dovedit a fi înrâdâcinate în starea metafízica a inspiratiei nu în melancolia sufletului. §i tot Eminescu, în numai 13 ani de creatie poeticâ, a dezvoltat dialéctica hotarului ontologie specific románese (unie în literatura mondialâ) ce desparte, cu plata teribilâ a mortii, ontologia Firei de ontologia Lumii. Astfel s-a înfâptuit Cîntecul stravechi al limbii §i al ethosului románese pe care Eminescu 1-a dorit çi câutat toata viata çi pe care 1-a numit „starea de repaos", sejour-ul etern al poetului national. Inutil de acum de-a mai câuta prin hîrtoagele schopenhaueriene sau prin fílele budiste, resturi de nirvane çi de tristeti ce nu apartin acestei Carmen seculare pe care 1-a visât poetul nâscut în 1850, la Ipoteçti. lar Románia arhaicâ, prin el, intra în patrimoniul imemorial al culturii universale, aça cum, dâruite de Cosmos, au intrat Delta Dunârii, Bârâganul çi Vrancea strâbunâ.
Constantin AMARIUTEI Vissza